Avem o perceptie distorsionata asupra cenzurii. Tindem sa o vedem ca o restrictionare nejustificata a libertatii de actiune. Cred ca este mai mult un raspuns intarziat si supradimensionat al statului in fata neputintei pietei de a se autoreglementa, de a crea si respecta standarde.
Imediat se vede un avantaj important al autoreglemantari, cei care se ocupa cu realizarea ei stiu foarte bine despre ce e vorba si sunt foarte implicati in piata. Totusi, autoreglementarea unei piete trebuie sa inceapa cu autocenzurarea mesajului fiecarui brand. Brandul fiind cel care castiga direct prin faptul ca nu deranjeaza potentialul sau utilizator.
Internetul este o media care in mare masura este generata de utilizator. Concret, ei pot sa sa isi exprime foarte usor nemultumirea. Pe masura ce retelele sociale, forumurile si blog-urile se dezvolta, creste puterea utilizatorilor de a isi exprima nemultumirea fata de anumite practici promotionale. Acest lucru influenteaza si alti utilizatori putand avea un efect exploziv, foarte daunator brand-ului. Nu este doar cazul campaniilor online, orice campanie. Chiar mai mult, si alte elemente ale interactiunii utilizatorilor cu brandul pot genera o reactie puternica din partea utilizatorilor.
Autoreglementarea din partea brand-ului previne astfel de probleme. De aceea trebuie facute studii inainte de campanie, in timpul campaniei si dupa campanie. Cel mai simplu se consulta direct utilizatorul. Industria jocurilor pe calculator face acest lucru de ceva timp. Inainte de a lansa un produs il trimit la test comunitatilor de jucatori. Chiar se opereaza modificari in produsul final in functie de sugestiile utilizatorilor.
