Desi pare hilar, de fapt sunt cateva lucruri de punctat, legat de procesul intentat de Indaco, Ministerului Justitiei:
– In capitalism, interventia statului trebuie sa fie minima; e arbitru, nu jucator. Inainte de orice meci de arte martiale, arbitrul explica regulile.
– In democratie, interesul cetateanului primeaza; orice alte interese, nu pot fi prioritare (cateodata, nici interesul majoritatii)
– Nu e doar interes, e obligatie a fiecarui cetatean sa cunosca legile tarii (desi nu cred ca stie cineva cele peste 180 000 de acte normative publicate dupa ’89); nu se poate invoca in instanta necunoasterea legilor tarii
– Legea e clara, textul actelor normative nu poate fi supus drepturilor de autor
– Legea nu e clara privitor la textul actelor normative actualizate (nerepublicate)
Pe scurt, probabil ca Indaco da in judecata Ministerul Justitiei pentru partea cu textul actelor normative actualizate. Acesta lipsa specifica statului roman (in Europa nu prea mai sunt cazuri similare, accesul la actele normative este de mult oferit gratuit in forma actualizata, si in format web) a nascut o piata aparte a celor care trebuie sa plateasca pentru ceva ce sunt obligati sa aiba (bine, n-ar fi singurul caz). Acum, ca s-a trezit si statul roman sa faca ceva in privinta asta, va micsora semnificativ aceasta piata. De fapt, piata va trebui sa se adapteze si sa ofere mai mult decat un simplu text legislativ, va trebui sa se bazeze mai mult pe explicarea legislatiei.
E clar ca, totusi, primeaza interesul cetatenilor. Sa speram ca asa va vedea si instanta.
