Ca sa incepem sa ne rezolvam problemele, trebuie intai sa le recunoastem. De fiecare data cand ne blocam, e bine sa ne tragem putin sufletul si sa vedem situatia din alt unghi.
Democratia e un pachet frumos de idei si principii, dar ca sa fie functionala e nevoie de mult mai mult. Suntem in punctul in care o buna parte din noi am citit teoria, dar nu prea cunoastem practica, adica partea aia de tip&tricks care o fac sa nu fie tot dictatura sau oligarhie.
Orice sistem politic e o structura gandita de oameni. Oricat de bine gandita e structura (si structura democratiilor e destul de bine gandita), ea se mai subrezeste, putrezeste sau, pur si simplu, nu mai e actuala. E ca o gradina lasata in paragina, se va umple de buruieni. Sau altfel spus, la stana fara caini, te mananca lupii.
Si cu toate slabiciunile omenesti, ca doar e cladita din oameni, e normal ca si o democratie sa o ia razna. Si cand asta se intampla, cine trebuie sa o vindece? cine e acel garant al democratiei? Pai pe rand, guvern, parlament si presedinte, justitie, curtea constitutioanala, avocatul poporului, sindicatele si presa. In teorie, da, dar cand si astea, pe rand, se umplu de buruieni au nevoie de un gradinar. Si gradinarul asta e doar poporul, adica tocmai actorul cel mai important dintr-o democratie si care la noi cam e plecat la tigari (de fapt la surprins revolutia si a ramas la o bauta). Halal gradinar nu se asteapta sa se umple gradina de buruieni ca sa o cureti.
De multe ori li se reproseaza parintilor si bunicilor ca s-au obisnuit sa astepte ca statul sa faca si sa dreaga. Dar si generatiile nostre gresesc cam in acelasi punct: ne asteptam sa votam odata la 4 ani si totul sa fie ok, sa faca si sa dreaga guvernul, presedintele si parlamentul, fara sa mai intervenim noi. Pe principul ca noi am sadit, iar acum stam si asteptam sa culegem.
Si aici trebuie sa recunoastem ca suntem comozi, de ajungem sa dam in lene. Renuntam si sa ne reprezentam (si nu ma refer doar la mersul la vot).
Deja am scris mult, mai fac o pauza, dar revin. Mai am niste ganduri despre modalitatile practice de reprezentare (nu doar vot si sindicate), spirit civic si decalajul dintre stat si societate. Poate mai sunt si altele.
