Un test psihologic incearca sa afle cate ceva despre tine. De multe ori intrebarea tradeaza raspunsurile care se cauta. Este o dilema pentru mine ce se apreciaza in urma unei intrebari de genul asta, sinceritatea stupida sau hotia inteligenta ?
” Daca ai putea fura fara sa fii prins, ai fura ? “
de obicei intrebarile evidente sunt insotite de intrebari mai putin evidente
testul surprinde astfel diferenta intre ceea ce se declara si modul de comportare in realitate
astfel cine este hot si declara ca este hot, poate fi un ‘ot cinstit
dar cine este hot si nu recunoaste, va fi un hot prins cu mitza in sac
O alta intrebare din seria asta e “Ai omorat animale ?”. Oricine are o curte de pasari a mai taiat din cand in cand cate una.
Cred ca un simplu test nu poate arata daca o persoana este apta sau nu din punct de vedere psihologic sa urmeze un stagiu militar.
Totusi mi-a placut idea de hot cinstit 😀
un exemplu de hot cinstit este cel care spune:
“in anumite cazuri nu mai raspund de faptele mele”
si atunci cine este de preferat?
* cel care isi cunoaste si isi prezinta limitele
* cel care crede ca e mereu corect / perfect
Pentru o intrebare cu da si nu, mi-e greu sa cred ca cineva se va gandi atat de departe.
Cred ca intrebarea incearca sa tinteasca spre prezenta sau absenta sentimentului de vinovatie. Problema esta ca face acest lucru intr-un mod foarte evident, in genul “Nu-i asa ca esti cinstit ?”
o intrebare echivalenta ar fi:
“daca ai putea sa dai cuiva un pumn fara sa suporti consecintele, l-ai da?”
in acest caz raspunsul poate fi interpretat pentru a estima capacitatea de a empatiza la suferintele celorlalti
in contextul unui interviu complex, pe langa intrebarea aceasta evidenta pot fi date alte metode de verificare a empatiei, drept chei de control
“se apreciaza” ???
iote d-aia n-am vrut eu sa am de-a face cu psihologia … ca nu-i stiinta sufletului ci doar o ridicola verificare a “normalitatii” asteptate.
Sufletul e complex, iar sufletele … unice deci diferite.
Da Vlad, sunt diferente intre cel care omoara animalul din curte… si cel care nu, si sunt si multi care definesc relele ca rele in masura in care sunt … descoperite.
Problema e ca ne place mai mult sa judecam decat sa cunoastem, iar cata vreme “psihologia” … da certificate… e un ghiseu nu o stiinta.
Mihai,
Uite ca ma ajuta Cristi sa definesc mai bine problema, iti trebuie un interviu mai complex pentru a putea da un ok. Asta presupune un interlocutor care sa se poata adapta in functie de nevoi.
Situatia se poate extrapola si la nivelul invatamantului care scoate diplome nu oameni cu anumite competente care sa ii ajute mai departe.
Cristi,
personal, nu ma intereseaza nici certificatele de normalitate, in aceasta idee, iata ce mi-a placut http://paulocoelhoblog.com/2007/12/06/daily-message-153/
nu prea inteleg cum e cu cunoasterea prin judecata, sau judecata prin cunoastere
Vlad,
acelasi lucru il sustin si eu, dar nu e neaparat nevoie de un interviu complex, ci de un context (cumul de informatii) complex; deci problema nu e la complexitatea sau simplitatea testului, ci dupa cum spuneai, la cel care culege si interpreteaza informatiile
identic, nu cred ca invatamantul e de vina, ci profesorii sunt de vina; cati oameni pasionati ajung in invatamant?